In ciripit de pasarele si fosnet de frunze , la loc de taina, privegheaza de peste 400 de ani asupra noastra , a muritorilor ,Manastirea Secu.
Cine deschide ochii sufletului in vatra manastirii Secu poate respira cu nesat : aerul brazilor argintii ce falnic se inalta, aroma proaspata a pasunilor cu sanziene blonde si fragile, margaretele sau boarea pe care vantul o aduce dinspre schitul Nifon.Clopotnita ce saruta cerul, zidurile groase de piatra de munte ce imbraca curtea si biserica manastirii ca o patura groasa biserica sta neclintita, ca o candela luminoasa spre vietuire vesnica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu